Luceafărul de noapte și de zi
În drumul meu de pribegie răsări;
Ne-am întâlnit pe firul unei văi umbrite,
Sub lună calmă purtând prin maluri apele grăbite.
Și ce frumos era atunci! Și fără greș
Ghiceam parfumul florilor de măr și de cireș…
Și-acum le simt mireasma-nbătătoare
Ah, nostalgia-aceea adânc de tot mă doare!
Pe drumul satului când îmi ieșeai în cale
Eu te purtam sub stele, pe lunci, pe vale!…